The Rain Song

Pînă acum toată lumea s-a intrebat ce-i cu ploaia, de ce ne calmează, de ce ne adoarme, nu ? Sau poate nu ... ei, bine, n-are nici o relevanţă oricum ! Vă spun eu acum şi cum stă treaba cu picăturile astea scurte, lungi, multiple, diferite, colore, rare sau dese. Ideea mi-a venit mai acum cîteva sute de ceasuri pe cînd afară era potop şi eu închisesem cartea, o pusesem pe jos lîngă pat şi adormeam încetul cu încetul, cum mi-e obiceiul. Doar că de data asta era şi-o muscă prin zonă şi bîzîia pe-atît de tare pe cît ar fi bîzîit un stup întreg de-albine. Aşa că am rămas trează uitîndu-mă în sus, la punctele teoretic transparente, dar foarte închise la culoare, care-mi băteau în geam. Şi-atunci m-am gîndit eu: "Oare de ce dorm oamenii mai bine cînd plouă?". Sigur, toată lumea se ia după oamenii noştri de ştiinţă şi îşi explică totul aşa: presiunea atmosferică e din ce în ce mai scăzută şi energia ţi-e suptă din trup şi te vlăguieşte şi .. .. şi aşa mai departe .. doar nu trebuie să vă zic eu ceva ce ştiţi ! Heh .. ! Dar asta e doar ce consideră ei adevărat !

Bun, acum să trecem la treabă. Vasăzică, de ce dormim mai bine ? Mai exact, de ce dorm copiii atîîît de bine pe ploaie ? Şi nu, nu în ploaie, ci într-o casă, într-un pat, sub o pătură, la căldurică; oricît de sadica aş fi, nu încerc să le fac poftă diverşilor cititori să se ducă să doarmă cu găinile sau în cuşca vreunui cîine pe timp de furtună. Ideea este fix aceasta : atunci cînd o picătură de ploaie atinge ceva mai dur decît blana unui cîine ciobanesc, ea scoate un sunet. "Poc". Şi ce se întamplă defapt? Sunetul răsare, copilul tresare şi ca prin minune formează o imagine care se bate cu perne cu diverse alte desene, încercînd să formeze un vis. Uite chiar aşa de uşor apar visele ! Aş vrea totuşi să vă povestesc şi cum are loc bătaia asta între imagini. Cu tot cu începutul, cu tot cu inceputul! Uitaţi de exemplu povestea visului complet neaşteptat al lui Ştefan .

Într-o bună seară, după ce Ştefan şi-a băut porţia silnică şi zilnică de sirop de tuse - tre' să menţionez că Ştefan era destul de bolnăvicios - şi-a strîns catrafusele aruncate prin bucătărie, s-a spălat pe dinţi - dacă eşti bolnăvicios, nu-nseamnă că nu te speli pe dinţi şi că nu te îngrijeşti, e pur şi simplu o condiţie a sistemului tău de apărare - şi s-a băgat în pat. Mama lui a venit să-l pupe de noapte-bună. Zis şi făcut, dar cînd dădea mama lui să iasă din camera, Ştefan a strigat :

- Nu pleca ! Mi-e frica de furtună !

- Ştefănucule, ştii cum ziceau prietenii părinţilor tăi cînd erai mic !

You say you want a revolution,

Well, you know, we all wanna change the world.

You tell me that it's evolution,

Well, you know, we all wanna change the wooorld !

But when you talk about destruction,

Don't you know that you can count me out ?

Don't you know it's gonna be ... alright ?

Puţină ploaie n-o sa te omoare ! Cu o singură floare nu se face primăvară ! Acum închide ochii şi gîndeşte-te şi tu oleacă la prietenul tău din Portugalia şi la ce vremuri bune erau cînd venea pe aici vara .

- Dar, mamă ! Tu nu-ţi dai seama chiar deloc că mă cam enervează că nu l-am mai văzut de trei ani ?

- Of, ascultă-mă şi pe mine ! Furtunile nu apar pentru că e cineva supărat pe noi deasupra şi vrea să ne pedepsească ! Furtunile sunt simple ploi cu ceva vînt, gheaţă, şi o grabă nesfîrşită a norilor ... închipuie-ţi că stropii de ploaie şi norii sunt nişte irlandezi dansatori dezlănţuiţi ! Şi ştii că ei tot ce au sunt căldări de galbeni, trifoi şi curcubee întinse pe cer ca un cearşaf pe-un pat ! Noapte bună, Ştefule !

Băiatul atunci a ascultat, s-a înfăşurat în pat şi s-a culcat.

Dar eu ar cam trebui sa fac o paranteza acum . E tare greu sa le intelegi unora visurile daca nu le sti povestea vietii . Asa ca asteptati-va la multe interventii ale mele printre picaturile de ploaie si visul lui Stefan .

Si stropii de apa si dulceata si ciocolata si inghetata si muffins au inceput sa cada prin capul lui Stefan .

Primul strop fu un fiu de bucatar care ii dorea lui Stefan un vis despre placintele care acelui strop de ploaie nu-i iesisera niciodata, in speranta ca acelui copil ii vor reusi. Urma un strop care forma o simpla imagine cu o lopata azvarlit haaaat, in departare, inca unul care prin codul loviturii, cazand un pic mai pe-o laterala, loving cu ura geamul, imprastiindu-se pe fix 23 de cm patrati, purta o imagine cu doua oi care printr-un procedeu tare desucheat, faceau schimb de blanuri !

(to be continued)