9/11-unul fiecăruia dintre noi

Magritte, one of my favourite painters of the supra-natural.

De data asta scriu un post pentru că I got a recent blow to the head. Şi da, e special pentru 9/11. Nu mă aşteptam să intru dintr-o mare depresie într-o mică depresie. Din puţ în lac, viaţa e crudă. Acum o lună aş fi spus că vreau să mor, acum aş vrea doar să împuşc o zi, ziua în care au schimbat listele cu locurile în clasa IX-R3.

Depresia mea cea mare a fost cea care a urmat după un episod urât la mare şi mi-a luat mult bounty-paper, mulţi oameni drăguţi şi povestea relatată de cât mai multe ori ca să-mi treacă măcar pe sfert. Doar o veste imensă m-a scos aproape complet din depresia aia, dar nu pot să zic că sunt ok, deşi a trecut o lună şi ceva.

Ştiţi ce m-a înveselit pe mine la maxim acum trei zile? Picasem în R3 cu unul din prietenii mei! Era grozav! Aveam un om care să mă apere de nălucile R3-ului! Aveam un coleg de bancă deştept, aveam ceva, eram şi eu o dată fericită! Şi el are nevoie de Moldo la franceză!

Dar azi, când am mers la întâlnirea cu bobocii, am hotărât Mihai şi cu mine să mergem să strălucim în soare şi să urlăm că mergem în Valea Regilor, să fim leaderi veseli şi, desigur, să urlăm şi-un "Mojnă pit'etu vodu?". N-am mai apucat să facem asta, pentru că pe Mihai l-au atras listele colorate afişate în vitrină. Ce să fie? Noilea liste, cu modificările NECUVENITE!!!! Şi ce mi-am luat eu în bot? Bine, defapt, nimic, dar pe Mihai l-a mutat cineva in R1. Cea mai nasoală clasă, fie vorba între noi. NU E COREEEECT!!!! Luni merge să încerce să se transfere and he better manage, or else I'm completely screwed up. Nu vreau să fi fost şi eu fericită 3 zile, şi acum să fiu iar supărată. Vineri, când am aflat că sunt în clasă cu Mihai, m-a întâmpinat la gard, we gave each other a hug şi am sărit în sus de bucurie că high school was gonna be great, but, no, itţs actually gonna suck. Eram, for hell's kitchen (mermeriqcontrary înţelege), fericită! De ce nu merit şi eu ceva drăguţ? Mi-am pierdut şi căcăţelul verde cu doi ochi azi! L-am căutat peste tot, dar nu l-am găsit. (Nu, nu erau ochi Illuminati, erau ochii Providenţei şi ei.)

Mama, constant, la petreceri.

But let's drink to imperfection and tales of the underground. În fiecare an, 9/11 a avut o semnificaţie negativă asupra vieţii mele. Anul trecut şi-a rupt pisica mea o coastă căzând de pe acoperiş (Da, defapt asta e asupra lui Fu Manchu, dar e pisica MEA!!). Acum doi ani n-a luat sor-mea bursa în Olanda (dar anul ăsta a luat-o, yay! oopsie, still nothing bout me, eh?). Asta probabil că pentru că acum 9 ani, când am fost în America, am vizitat The Twins şi World Trade Center cu 4 zile înainte de accidentul programat de boul de Maimuţă, ca să aibă motiv să se ia de musulmani, sau de care s-o fi luat, că n-o am eu cu politica şi urăsc politicienii, mai ales pe ăia români. Am avut un noroc imens că ne-am luat belet spre Românica pe 5 septembrie 2001.

Nu ştiu ce să spun, 9/11 s-a răzbunat în sfârşit pe mine şi asta mă deprimă.

Mă întreb dacă-s singura care o tot păţeşte de 9/11 în fiecare an. Acum 6 ani exact am folosit cârje pentru prima oară prin casă din cauza genunchilor.

Azi suflu într-o păpădie şi sper să am un prieten în clasă cu mine, unul anormal şi foarte tare.

Cu toate astea deja scrise, ca să nu devin plictisitoare, toţi au câte un 9/11 în viaţă. O întâmplare zguduitoare. În mod normal e moartea vreunui părinte, dar cum vârsta diferă şi cum zic, TOŢI avem câte unul, 9/11-ul fiecăruia e ca o boală cronică, e din ce în ce mai urât. Cu cât îmbătrâneşti mai tare, cu atât eşti mai trist, mai blue, vezi totul mai gri şi te amărăşte fiecare frunză galbenă de pe şosea. Deja devin melancolică, iar eu îl urăsc pe Emil Cioran şi nu îl pot citi pe Eminescu, iar sinn (adică happy emo) nu-s, deci vă las cu bine, m-am deprimat mai tare. M-am şi culcat ... Good night, cruel world!

Salutare şi frăţie,

Ne-am văzut la berărie!

Yours truly,

Ileana (Bi)Zirra,

cea tristă,

in the high school of her dreams.