De două săptămîni de zile încerc să
aflu care este părerea generală asupra ultimului examen din învățămîntul
preuniversitar. Constat cu stupoare că mai nimeni nu este pe aceeași lugime de
undă, cum e de observat din ancheta pe care-am pus-o cap la cap. Asta denotă că
bacalaureatul este un subiect vag pentru cei mici, dar pînă și pentru cei care
mai au un pic și or să dea nas în nas cu el. Bun, părerile pot fi împărțite,
nici o problemă, mai ales în ziua de azi, cînd cei ce dirijează sistemul nostru
de învățămînt încă nu s-au hotărît ce semnificație are bacalaureatul. Dar știu
că o schimbare are să se facă în curînd. Cei din generația mea, generația 2014,
nu știu ce formă va avea acest examen, ceea ce nu este în regulă. În schimb,
diriginta mea, o persoană informată, care-și are propriul sindicat, ne-a pus la
curent la finalul clasei a X-a în legătură cu schimbarea care va să aibă loc;
iar în penultima zi de școală am primit
un formular de la Minsterul Educației în care eram întrebați dacă preferăm
clasicele probe orale – două la număr – și cele scrise – în număr de
trei, dintre care
una este la alegerea fiecărui elev, ori un examen dintr-o repriză, în care să
avem întrebări din toate materiile – inclusiv din cele care nu se
mai studiază în ultimii doi ani de liceu la filierele umaniste.
Revenind la chestionar: întrebarea era
așa prost formulată încît deveneai confuz în momentul în care tot ce voiai era să
le spui era să nu mai schimbe nimic; la fel de îmbîrligată ca la Referendum!
Oricum probabil nu vor lua în calcul acele chestionare, de-aia s-a și neglijat
distribuirea lor. Mai mult ca sigur este doar o scuză pentru a anunța după aceea
mass-media că au adus la cunoștintă
posibila schimbare și că au și primit aprobarea populației. Acest nou tip de
bacalaureat aduce a S.A.T.-urile (Scholastic
Aptitude Test) care se țin la americani. Acest examen este format din trei
probe, în schimb: Reading, Writing și
Mathematics, ceea ce la noi s-ar da
dintr-un singur foc.
Dintr-un
punct de vedere, acest tip de treaptă este bun, deoarece pregătește elevul pentru
orice tip de domeniu, dîndu-i mai multe variante de ocupații, dar în ceea ce
privește gradul de dificultate, acesta este scăzut, mediocru. În schimb, pentru a dovedi că ești avansat există în
continuare admiteri și școli de vară, precum și internship-uri.
Tocmai
pentru că bacalaureatul este într-o continuă scimbare în ultimii zece ani, nu
îl mai poți numi un examen al maturității, cum era considerat în vremuri mai
îndepărtate. La bac nu trebuie să dovedești că ai o gîndire aparte, nu ai voie
să îți exprimi părerea nici măcar la română, nu este bine să fii original,
trebuie pur și simplu să deții informațiile cerute. Este o simplă încercare a
cunoștințelor acumulate, s-ar crede,
pe parcursul celor patru ani de liceu. Din păcate, profesorii au încetat să-și
mai dea silința, iar elevii cu atît mai puțin. Din ce motiv dispare acest
interes de a-și practica meseria bine?
Pentru că apar bariere sociale care îi obligă pe profesori să nu aplice forța
fizică, pentru că părinții își ridică în slăvi odraslele și nu acceptă
defectele plozilor – recurgînd, dacă este cazul, la metode neortodoxe de a umili profesorii care mai sunt în stare să fie duri
și să aplice metoda, ușor cinică, a biciului.
Pentru cei care își doresc să treacă în
învățămîntul superior fără să își facă griji de pile, șpăgi, camere de filmat
și alte treburi necurate, am o soluție insuficient de satisfăcătoare: apucați-vă
de învățat baza din timp și stați pe turbo într-a XII-a. Dacă, spre exemplu,
vreți o notă de top la limba și
literatura română, tineți minte dintr-a VIII-a sau dintr-a IX-a ce-i aia
comedia, iar înainte de bac recitiți O
scrisoare pierdută și O noapte
furtunoasă și asigurați-vă că puteți puncta ceea ce încercat profa de
română să explice la oră. Cu toate că eu sunt pro descifratului la fața
locului, nici măcar la olimpiada de
română nu îți acceptă ideile de geniu parțial neînțeles și interpretările
unice; textele trebuie aproximativ trase la tipar.
Așadar,
după ce îți iei diploma de bacalaureat, nu te poți considera matur în
adevăratul sens al cuvîntului. Să te vezi cu certificatul în mînă și admis la o
facultate nu îți definește decît locul în societate, dar te coci prin
acumularea experienței personale. Același lucru se aplică și la facultate.
Degeaba ai o diplomă, dacă nu ești om practic și nu stăpînești o meserie. Ăla e spiel-ul. Fără să cunoști o meserie, mai greu îți găsești slujbă.
Din
nefericire, precum am menționat mai în urmă, pentru că nu se mai face carte
temeinic, meseria n-o poți învăța în școală, ci prin aplicații practice. Și
iată că ne aflăm în epoca voluntariatelor – pînă și în țara noastră au devenit
la modă; sau poate mă învîrt eu în mediul propice –, iar acest lucru ajută
enorm la migrația creierelor. De
altfel, acum aproximativ zece ani, începuse mania cu centrele de excelență (în
română, matematică, chimie ș.a.m.d.). O parte sigur s-a desființat, unele
centre s-au transformat chiar în clase de olimpici, dar eu îmi permit să spun
cu mîna pe inimă că unul din cele mai incitante asemenea locuri este încă
activ. Centrul de Excelență în filosofie (C.E.X.) al lui Gabriel Săndoiu se
ține acum la Facultatea de Filosofie din București, unde mi-am petrecut toată
clasa a X-a, chit că în ultimele trei luni mergeam nefiind înregistrată, pentru
că picasem un examen. Întîmplare care a avut loc doar pentru că eram ocupată să
cunosc mulți oameni minunați și să lucrez pentru olimpiada de engleză. Dar și
anul acesta tot acolo mă găsiți, eu sunt pregătită să dau iar toate examenele
și să pot vorbi liber despre epistemologie, să înțeleg glumele cu Kant și să
stăpînesc un limbaj logic, să mă pot exprima corect.
Tot în
liceu este și perioada favorabilă olimpiadelor, de creativitate, dacă se poate,
a cursurilor, a internship-urilor, a școlilor de vară și a tuturor
activităților extrașcolare. În primul rînd, acumulezi experiență, deci te
apropii de practicarea unei meserii; în al doilea rînd, cunoști oameni pasionați
de aceleași subiecte, iar în al treilea rînd, îți faci relații pentu viitor. Eu
am început din generală să public, pentru că îmi place să scriu, și uite cum
îmi împlinesc acum un vis ceva mai vechi!
Articolul e d-aci, iar fiind al meu, consider ca am toate drepturile asupra lui!
