"Lovely Rita, meter maid, may I inquire discreetly, when are you free to take some tea with me?" - George Harrison.
Yes, Beatles goes to my heart and makes me merrier!
Astăzi s-a întâmplat o tragedie. Defapt, astăzi, 10/11, am descoperit-o, că ea o fi fost săvârşită într-un ceas mai rău. Varianta de ansamblu a mircauloasei îmbestieri a preaiubitei mele viori constă în exemplul de mai jos.
Tragic, nu? Arată mizerabil şi e vioara mea preferată! Să vă spun cum a luat naştere vioara pe care eu o numeam mai acum ceva ani "şarpele veninos". Probabil că cineva a tăiat copacul din ură, dar lemnul folosit a fost iubit de-un om, de-un lutier escepţional, care a ... da, sună prea cheesy ce am de gând să spun, aşa că mă abţin.
Vioara asta a fost făcută în cunoştinţă de cauză. Lutierul mă cunoaşte de când am 5 ani, iar el când a avut ocazia să-mi facă o vioară, a făcut-o pe una din cele mai bune 5 pe care le-a făcut. Îl cheamă şi Viorel. E soţul profesoarei mele de vioară care m-a învăţat tot ce ştiu, şi nu mă refer doar la nota sol şi la gama do. În clasa întâi, când eu nu aveam deloc prieteni, pentru că vorbeam rimglish, ea mi-a explicat totul şi până într-a doua, vorbeam o română foarte bună pentru o bilingvă greşită.
Întorcându-ne la subiect (şi predicat, hihi - prima glumă pe care am făcut-o vreodată într-o poveste scrisă, când eram clasa a II-a), Viorel a făcut vioara exact pentru degetele mele, lungi şi ceva mai pătrăţoase, poate. A venit cu ea la oa mea de vioară, mi-a ajustat contrabărbia şi i-am cântat un concert de Oscar Rieding în faţă şi jumătate din Rondo-ul meu preferat de Mozart-Kreisler. De-atucni, vioara aia m-a scos numai cu 10 prin şcoala de muzică, până într-a opta!
Pe vioara asta am învăţat să cânt prima mea piesă rock, primul meu Bach, adică compozitorul meu preferat de vioară, că la pian prefer Chopin, primul meu Alexandru Bălănescu şi orice înafară de muzică clasică/preclasică/jazz/romantică/etc.
S-a întâmplat că am plecat la mare şi am schimbat 3 găşti, iar când prima mea gaşcă s-a cărat de la mare şi s.a întors acasă, au dat cu toţii o petrecere. Nu ştiu dacă la petrecerea asta s-a aşezat cineva pe vioară şi mi-a buşit-o, ori dacă a încercat cineva să cânte la ea.
Mai e o frumoasă posibilitate. Am angajat o doamnă să ne mai facă oleacă de curăţenie prin casă, şi sunt aproape sigură că ea mi-a pus vioara între canapea şi dulapul maică-mii, unde a mai pus şi cealaltă vioară, cele trei cutii de vioră şi nişte pălării. Da, acum, datorită dânsei, vioara mea fără nume, pentru că nu îl găsesc pe ăla perfect, arată aşa:
Nu mi-am dat eu seama că am prins în poză şi desenul ăla cu verde, cu modelul meu iniţial de vioară pătrăţoasă (fac nişte grafică în mod normal, dar experimentez), care are şi ea o coardă sărită. Ei, bine, nu-mi vine SĂ CRED că a ajuns varianta REALĂ să aibă 4 coarde sărite de pe fix (la propriu ŞI la figurat), un căluş plutitor si o casă a fixelor aşa uşuratică.
Îmi iubesc vioara foarte mult şi sufăr că acum a păţit aşa ceva. Am s-o duc la domnul Dumitraşcu, Viorel, să mi-o facă, pentru că el este cel mai bun lutier din Bucureşti pe care îl ştiu, le face toate instrumentele să meargă perfect tuturor muzicienilor de la Ateneul Român.
Nu m-am îmbătat de supărare, n-aş face asta, dar am pus mâna pe the rookie violin şi am învăţat Over the Rainbow şi m-am mai calmat.
Ştiam că 9/11 e de rău, dar speram ca 10/11 să fie mai ok. Se pare ca 10/11 sucks even more!!!
Ar fi cazul ca ceva bun să se întâmple, altfel explodez. God, trece-l pe Mihai în R3!!!! Te rog!!!
Port doliu pe interior, şi ca să nu pară că a murit chiar un om, deşi vioara are mult mai multă personalitate şi mult mai mult suflet decât un om, voi purta mov pe dinăuntru.
Yours truly
Really depressed
And quite the pest,
Ileana Bizirra.
* Da, Ilinca, Mihai, Ali, nu eu sunt beţivanca, dar ştim noi cine este defapt :)) ;) (*)
P.S.: IESE DILEMATIX PE 16 SEPTEMBRIE, JOI, CU DILEMA VECHE, E VREO 3 LEI JUMATE!!!! Pe ultima pagină e un reportaj despre Cluj scris de mine :D
