Showing posts with label coşbuceni hipsteri. Show all posts
Showing posts with label coşbuceni hipsteri. Show all posts

Saturday, June 25, 2011

COXIRRA


Ooo, daaa, în sfârşit nu mai eram ipocrită şi nu mai scriam! Dar văzând un comment prea drăguţ, în care cineva mă întreba de ce nu mai scriu ... şi constatând că am intrat în vacanţă şi mai am oleacă de timp liber, why not blog?

Umătorul articol este dedicat tuturor oamenilor din Coşbuc şi cei ce ştiu poveştile! Aşadar, cine ştie, o să se prindă de glumele cu subînţeles şi-o să se distreze, sper eu. Chiar dacă e, de fapt, unul din articolele mele cele mai slabe.

Aşa că, IX R3, în special, here you go!!

Coxirra



Nu pot să spun că am călătorit foarte foarte mult în comparaţie cu alţii, adică am colegi, acum, într-a noua, care se pot da mari că au cutreierat Europa în gimnaziu, ceea ce sună prea bine şi sunt chiar invidioasă, dar voi trăi şi cu ideea că eu îmi petrec vacanţele cu cortul la mare, nu ca alţii, la hotel de cinci stele, să plec spre plajă de abia la 11 dimineaţa; eu adorm cu sunetul valurilor pe fundal şi mă trezesc auzind pescăruşi, iar apoi facem concurs care vede mai mulţi delfini la orele şapte în zori, uneori prindem şi răsăritul pentru că lenevim pe malul apei, de plăcere, până dimineaţa.

Iniţial vroiam să vă povestesc despre Timişoara şi Sibiu, oraşele mele de suflet, dar când am scris doar două amarâte de cuvinte despre mare, instant mi-a venit un chef nebun să mut o combinaţie de Timişoara şi Sibiu la marginea Mării Negre şi să-i spun oraşul meu preferat. Nume? Greu de spus. Cum mă marchează pe mine numele meu în liceu şi toate glumele destul de reuşite la adresa mea, parcă simt un ghiont să numesc acest oraş ori Zirra ori Cox. Sau ce-ar fi să facem chiar o combinaţie? Coxirra! Care ar însemna Oraşul de cărbune al lui Zirra. E, am fi vag pe aproape, ţinând cont de faptul că resurse avem şi pe la Marea Neagră, dar mai degrabă petrol, nu cărbune inferior.




Acest oraş, Coxirra, va avea alei lungi şi curate, care miros a trandafiri de dulceaţă, încât să te simţi ca în Parcul Rozelor din Timişoara, dar pe jos se vor afla scoici roz. Nu avem nevoie de o Volga, care să treacă pe lîngă, sau vreun pod, avem Marea Neagră, şi pe post de nuferi folosim algele. Partea bună este că nu avem broaşte, dar de peşti nu scăpăm. Iar mie personal îmi plac, aşa că nu mă deranjează chiar deloc.

Ca să fim siguri că nimeni nu se va îneca, pe post de faruri vom avea turnuri înalte ca în Sibiu, dar să te urci pînă în vârf este un adevărat chin, aşa că sper că sunteţi amatori de sport. Dacă nu, luaţi-vă gândul de la aşa un act de ispravă.

De ce nu am putea încadra şi câteva elemente specifice oraşelor americane pe care le-am vizitat eu şi care mi-au plăcut? Şi nu, nu sunt clişeice oraşele acelea, da, sunt suburbii după care nu mă omor, plictisitoare ca în serialele slabe care apar acuma la tembelizor, dar Oraşul care nu doarme niciodată chiar merită văzut. Cu toate că eu cu vreo cinci zile înaintea zisului accident cu cele două clădiri, The Twins, le-am vizitat împreună cu surorile mele, Alexanda şi Maria, şi aş fi putut fi deja scrum, n-aş mai fi ajuns nicidecum să scriu nimic în Dilematix, ei bine, cu toate acestea, oraşul mi-a plăcut nespus când aveam 5-6 ani. Şi clădirile înalte nu m-au impresionat, dar totuşi, toate, adunate la un loc te transpuneau un pic într-o altă lume, şi nu era un SF după care nu mă omor eu (desigur, asta nu înseamnă că voi nu aveţi texte SF reuşite!!), era ... un simţământ înalt. Şi ce-ar fi să avem plase de strâns resturile cîinilor noştri? Covrigii să fie 50 de bani, ca pentru vremuri de criză şi ca pentru o viaţă trăită la mare, doar unii ştim sau vom afla ce înseamnă să rămîi falit pe plajă. Se poate rezista cu pepeni galbeni şi verzi în Coxirra, dar din când în când nu se va mai putea trăi doar din peşte, oamenii vor dori şi ceva muşchi de porc, de aceea o să ajungă până aici răspânditul lanţ de magazine de băcănie La Vit(t)a Bella, iar haine vom găsi cu preţuri de mâna a doua, calitatea întîi, într-un laborator care le creează el în funcţie de gusturile fiecăruia. Partea amuzantă este că îţi scanează limba!! De aceea prefer să dau o fugă până în Vama Veche să îmi iau o fustă, pentru că omul de ştiinţă care a inventat acel laborator a luat totul prea literar/in serios.





Eu vă promit că am să pun difuzoare prin staţiile de autobuz şi FAC ŞI-UN METROU, care, dacă am să am buget, o va lua pe sub Marea Neagră, iar undeva, mai în larg, am să pun un lift care să te ridice 10 metri în aer, să poţi privi melancolic valurile care se formează aici, în larg.. Ca muzică aş pune melodii cât se poate de jah, ca lumea să se destindă şi să nu uite că, deşi se află într-un oraş aglomerat, marea şi voia bună sunt la jumătate de kilometru. Asta tot uită cei din Constanţa! Bob Marley va fi cap de listă. Iar în mijlocul oraşului voi face o scenă mare, ca cea din Piaţa Constituţiei din Bucureşti, unde voi încerca să îi aduc pe plozii lui Bobiţă Marley măcar de două ori pe an.

Ce-ar mai fi cu putinţă să vreţi să ştiţi despre acest oraş? A, da, parcuri de distracţie gratuite! Călătoriile cu autobuzul, dacă sunt plătite, sunt şi rambursate cu o îngheţată la 3 bilete.

Vă aştept să luaţi trenul încoace, eu mă simt ca-n vacanţă în oraşul ăsta! Şi-aşa nu mai e mult! Pentru primul trip în Coxirra trebuie să aduceţi prăjituri pătraţele cu lămâie!





That's all for today, folks!


Ileana Bizirra, cea mai cocsata!

Thursday, January 13, 2011

To be damned or not to be?

There comes a time in eveybody's life when you turn into a teenage dirtbag and start mocking your life. And each one of us is more pessimistic and skeptic than anyone else in our own way. It's humiliating and it's complete bullshit and it makes us all hypocrites. One thing I know for sure though, and that is that whenever I'm nervous, I find myself switching from Romanian onto English. And I often find myself thinking in English. When I'm either extremely happy, or afraid, I think in German. And only in a parallel Universe do I use maths to express my thought. Numbers don't mean anything to me. Ok, I'm a big fat liar, there is one number I fancy.
I don't hate the fact that I'm or am not even yet a teenager, but I despise the bad parts, like everything else. It's that idiotic time in life when you might catch yourself laughing hysterically and the next moment you might be discovered by your best friend, crying your lungs out like a two year old.
Imagine I just coughed the word "Bullshit".

And the only ok thing that happened today: I was lying on the floor at school, like a nowadays dedicated pupil, looking all grumpy and p*ssed, on the verge of either yelling some curse-word out, or maybe shedding a tear or two, when my buddy told another chick that he wasn't going to class, because he wanted to see what was wrong with me (pointless, but quite nice of him). He then asked me: "What's up?". But another friend of mine was there first with a kind of an answer: "Why do you ask her what's up? Can't you see she's down?". Yeah, I was the one with these kind of jokes once, but it's awesome when you hear a good friend of yours stealing your style. And that's how we got to other linguistic jokes, and before I left school, after playing ma ol' violin and ma harmonica and spending some quality times with my friends, I reached this conclusion:

"To be damned or not to be? That is the question."

Thursday, December 23, 2010

Christmas presents - part 1 sau Împiedicata căzută din pom, Care aşa îşi rătăceşte şi ultimul neuron.

Anul ăsta m-am chinuit să fac câteva cadouri de Crăciun, da-s foarte dezamăgită că nu mi-au prea ieşit and I feel as if nobody really liked them :( And that they were just being polite. Well, hope it's just my imagination.


No. 1 - Ali's present


No. 2 - Dana's present

Strawberry Fields Forever, see? Plouă cu căpşune!



No. 3 (ăsta e şi-un blog mega ok) - Cerceii Ilincăi

Da, nu mai sunt în stare să fac o poză calumea. My little snowmen :)



No. 4 - Medalionul don'şoarei Burnichi Senior


No. 5 - Cadou' lu' don Pencea De Marco :P

Căruia sper că i-a plăcut oaia către oaie. Întru memoria părului tuns, de care îi e ruşine acuma. Cadoul original avea un picior rupt, dar a fost doftoricit.



No. 6 - Last but not at all least - Antonia YMCA!!! Roooz!

De fapt nu mă pricep aşa mult la omuleţi, but I try. Îi mai făcusem şi lui Mihai de ziua lui un Mihai care preda ceva smart-ass, dar nu am apucat să-l fotografiez.

Câteva îmi lipsesc, n-am apucat să le pozez pe toate pe care le-am dat. Mai făcusem un set de chestii de pus la gât cu un pian şi un medlion cu un violoncel si o vioară.

Şi totuşi, bag şi-o poezie:

Împiedicata căzută din pom,
Care aşa îşi rătăceşte şi ultimul neuron!

Mi s-a rătăcit şi ultimul neuron,
Simt că mai am o şansă să-l găsesc;
Dacă mă voi sui într-un pom,
Poate că totuşi îl zăresc!

Bine, de vină tot tu eşti,
Aşa că de ce nu te pedepseşti?
Pentru că dacă am să mă ocup eu...
S-ar putea să-ţi vină destul de greu
A doua zi să te simţi normal
Mai ales că-i după bal...

Eu nu m-am putut abţine
Şi-am izbucnit într-un râs infernal
Când încă mai eram la bal.
Şi ghici ce? N-a fost chiar de bine!

Cineva a crezut că râd de el,
Eu nu puteam să-i spun adevăratul motiv,
So I asked him if the name "Bill" rang a bell,
Am luat-o la fugă, dar m-am împiedicat de tiv,
Evident c-am dat cu nasul de podea,
Iar tipul mi-a spus că-s cam rea.

Eu ce era să-i mai spun?
I-am cerut numărul de telefon
Şi i-am promis că am să-l sun,
Dar a dispărut numărul lui şi acel bon.

Până una, alta, multe n-am ratat,
Atâta timp cât el nu mai e supărat,
Eu voi rămâne fericită
Şi chiar destul de mulţumită.

Monday, November 8, 2010

The Kreutzer Sonata in the Dungeons


Ce ciudată-mi pare brusc viaţa. Acum 10-15 minute am primit un telefon de la o fată pe care n-o ştiu. Ea mi s-a prezentat drept Carmen. Eu am răspuns mirată la telefon şi am spus că nu înţeleg prea bine cu cine vorbesc, dar mai apoi mi-a relatat adevărul. Am ajuns să dau eu meditaţii unei fete de 20 de ani, pe nume Carmen? Da... Recomandată de mama mea, e-adevărat, dar jur, ceva-i necurat! Lumea se duce de râpă dacă ţânci ca mine predau engleza unor femei adulte de 20 de ani. Mă simt aşa prost. Da, nu e prima oară că dau meditaţii de limba engleză, dar atunci îi dădeam colegei mele de bancă, care, evident, îşi bătea joc de mine uneori, pentru că o puneam să-mi facă o temă de trei propoziţii ca să văd dacă înţelesese gramatica explicată de mine. Sigur, eu îi predam această gramatică pe care eu o puteam doar anticipa. Eu o gândeam logic, nici ACUM nu am învăţat regulile şi excepţiile, dovadă că am luat 9 la mid, deşi sunt bilingvă, dovadă că am trecut la olimpiada doar cu 86 de puncte şi până şi profa de engleză a râs de noi, dovadă că la testul predictiv n-am luat nici măcar mai mult ca Mihai! Eu sunt sufletistă, eu inventez gramatica din inimă, nu din cap. Nu e întocmai un lucru bun, dar măcar ştiu că n-am cum s-o uit dacă e în cutia toracică.

P.S.: Azi am văzut 'Remember, Remember the 5th of November', pentru că nu îmi place să aud atâta V, mi se pare sufocant. Şi cuvântul ăla cu 'v' simt cum îmi impune un fel de stench ca al piţipoancelor deştepte, simt cum sunt prejos, simt cum mă overtake orice persoană needucată! Nu vreau să încep să dezvolt şi să ajung la faptul că pe moment încerc să îmi dovedesc că nu sunt proastă, ceea ce am început să cred cu tărie şi mi-e jenă că am crezut până acum că nu-s aşa, ci că aveam un pic de încredere în mine.
Sunt o persoană cu probleme, idioate sau cretine, nici nu mai contează, ideea e că am ajuns jalnică. I really need my friends' help right now and some of them know it and the're doing their best and all I want to say is thank you, guys, you mean quite a lot to me.

P.P.S.: Citesc Sonata Kreutzer a lui Lev Tolstoi şi îmi place la nebunie. O recomand călduros, şi de asemenea vreau să spun că primele III capitole sunt un training perfect pentru KP-ul vechi, pe care-l jucam.

Cum auzeam eu, misheard Beatles lyrics:
And I'll send all my lovers to youuuu!
instead of:
And I'll send all my loving to youuu!!
şi mă întrebam în capul meu de ce i-ar trimite amanţii iubitei sale de peste ocean, dar mă gândeam că McCartney are un concept unic asupra iubirii şi trebuie idolatrizat. (asta pe când aveam 7 ani)
Therefore: And I'll send all my looovers to yooouuuuu!

Ileana Bizirra.

P.P.P.S. (I should really consider going to the bathroom): La mulţi ani to all those I love and cher(ry)ish, and maybe I just don't wanna accept it :P La mulţi ani, Mihnea, domnişoara Doagă, Gigel, Gabriela şi Mihai care mereu cânta la pian Dreamer cu mine.

Thursday, October 7, 2010

Sur Les Chemins De La Bohême



Vreau să dovedesc că sunt mai veselă, iar cât timp mă mai ţine, am să scriu ceva drăguţ, sper. Odată ce-am vorbit cu Măria mea din Olanda, pe skype, m-am mai înveselit toată, după ce că astăzi tocmai luasem un ditamai blow-ul to the head de mi-am permis să mă fac de cacao la şcoală şi să plâng, şi nu e prima oară, I must admit. (I now consider myself a WUSS!!!) Trebuia să-mi apară azi al meu mare număr doi BREAKTHROUGH, un articol intitulat "Găşti. Măşti" în Dilema Veche, dar proiectul din care făcea parte şi al meu text a fost amânat, iar eu m-am crizat, după ce dădusem 45 de lei pe 4 ziare amărâte, dar nu din cauza banilor m-am crizat (deşi nu mi-am mai putut cumpăra bananane deloc!!), ci pentru că am crezut că mor de supărare! Recunosc că iniţial aceste rânduri fuseră scrise în locul meu preferat, ascultând Moving de la Supergrass. Era să scriu Supertramp, dar nu mai am 10 ani să-l încurc pe George Harrison cu Bob Dylan. I love both, deşi Dylan .... I saw him live, he's gonna be my very pedophile-ish soulmate. Uite, ăsta ar fi un subiect foarte mişto! Diferenţa între "I love you!" şi "Te iubesc!".
În engleză îşi pierde semnificaţia reală, româneşte e spusă din suflet! Că aşa-i la noi, smântâna-i făcută din dragoste *insert random idiotic commercial* *Gloria Gaynor's Can't take my eyes off of you ( I love you baby and if it's quite all right
I need you baby to warm the lonely nights
I love you baby, trust in me when I say
Oh pretty baby, don't bring me down I pray
Oh pretty baby, now that I've found you stay
And let me love you baby, let me love you
) pe fundal*
Una e când spui în turnul Eiffel "Je t'aime!" (voi cu Moldovan a voastră, mai daţi-mi pace!!!), concept care mă enervează, dar, subliniez, Parisul, din punct de vedere arhitectural este frumos clădit (!!!), dar ideea de "I'll propose *Ilinca inserts: Don't dieeee!!!!!, iar eu bag: ... on me now!!! I'll die before!!!* <--- mystery! Don't you just love it??" mi se pare complet overrated şi cretină; revenind, alta e când spune the average American 'I love you!', e aproape nesemnificativ, că o spune şi cărnii de la, ewwww, KFC si McChicken-ului de la Mc, iar CU TOTUL altă mâncare de peşte fost-a când mi-a zis-o neamţu' sub clar de lună vara asta. Cu toţii am considerat că, deşi vorbeşte româneşte în Germania cu ai lui, nu ştie diferenţa între 'Ich liebe dich' şi "Te iubesc!!!", de mi-a dat papucii a doua zi sub pretextul că îi e loial uneia, gagică-sa, Sophia. Po' s-o zic pe şleau că it hurt me more than he could ever imagine, since he was my first jerkfriend, pentru că mi-a zis-o în varianta românească, şi n-a gândit-o, clar.

Oh yeaaaah!!! Hot Chocolate!!! You Sexy Thing! La ore d-astea e bine să asculţi commercial crap, te înveseleşte! I feel 12 again!!!! Iiiiiiiii!!!!!! (întors pe dos, dar tot i, see? Or should I write siiiiiii?)
Vasăzică, "Te iubesc!" is a strong biaaaatch, "I love you!" sau "Ich liebe dich." (aici e cu punct, că ăştia sunt emotivi numai la o beută, trust me! I know!) is for cowards and Germans! (de americani nu mă leg, iar britanicii au un accent prea şecsi ca să nu-i crezi ca-n România, deşi ... de, mi s-a părut tare şi accentul neamţului p-atunci ... ah, 2 Mai!)

Eu pornisem cu scopul să fac Almanacele (e cu şkepsis, listen to me!) despre:
Supărarea când îmi vine,
Am Sage Francis la mine!!!!, început cu Tudor G (Tudd/TGR/and other ... :P), oldest frieeeeend I haaaaaave, best of them oldies, taht's for sure, dar nu ştiu de-ar fi bine să mai stau sau poate că-mi trebe niţel somn. Oricum,
Supărarea când îmi vine,
Râd până mă scap pe MINE!!!

Salutare şi frăţie,
Ne vedem la berărie!

Ileana Bizirra!

P.S.: AWEEESOOOOME!!!! Pe-un picior de plai, e-o gaură-n rai, unde: Sur les chemins de la bohême
J'ai croisé le bout du monde
Des p'tits matins au café crème
Où je taxais ma première blonde
Avant de partir le pouce en l'air
A l'autre bout du bout du monde.

Saturday, September 11, 2010

9/11-unul fiecăruia dintre noi


Magritte, one of my favourite painters of the supra-natural.


De data asta scriu un post pentru că I got a recent blow to the head. Şi da, e special pentru 9/11. Nu mă aşteptam să intru dintr-o mare depresie într-o mică depresie. Din puţ în lac, viaţa e crudă. Acum o lună aş fi spus că vreau să mor, acum aş vrea doar să împuşc o zi, ziua în care au schimbat listele cu locurile în clasa IX-R3.

Depresia mea cea mare a fost cea care a urmat după un episod urât la mare şi mi-a luat mult bounty-paper, mulţi oameni drăguţi şi povestea relatată de cât mai multe ori ca să-mi treacă măcar pe sfert. Doar o veste imensă m-a scos aproape complet din depresia aia, dar nu pot să zic că sunt ok, deşi a trecut o lună şi ceva.

Ştiţi ce m-a înveselit pe mine la maxim acum trei zile? Picasem în R3 cu unul din prietenii mei! Era grozav! Aveam un om care să mă apere de nălucile R3-ului! Aveam un coleg de bancă deştept, aveam ceva, eram şi eu o dată fericită! Şi el are nevoie de Moldo la franceză!
Dar azi, când am mers la întâlnirea cu bobocii, am hotărât Mihai şi cu mine să mergem să strălucim în soare şi să urlăm că mergem în Valea Regilor, să fim leaderi veseli şi, desigur, să urlăm şi-un "Mojnă pit'etu vodu?". N-am mai apucat să facem asta, pentru că pe Mihai l-au atras listele colorate afişate în vitrină. Ce să fie? Noilea liste, cu modificările NECUVENITE!!!! Şi ce mi-am luat eu în bot? Bine, defapt, nimic, dar pe Mihai l-a mutat cineva in R1. Cea mai nasoală clasă, fie vorba între noi. NU E COREEEECT!!!! Luni merge să încerce să se transfere and he better manage, or else I'm completely screwed up. Nu vreau să fi fost şi eu fericită 3 zile, şi acum să fiu iar supărată. Vineri, când am aflat că sunt în clasă cu Mihai, m-a întâmpinat la gard, we gave each other a hug şi am sărit în sus de bucurie că high school was gonna be great, but, no, itţs actually gonna suck. Eram, for hell's kitchen (mermeriqcontrary înţelege), fericită! De ce nu merit şi eu ceva drăguţ? Mi-am pierdut şi căcăţelul verde cu doi ochi azi! L-am căutat peste tot, dar nu l-am găsit. (Nu, nu erau ochi Illuminati, erau ochii Providenţei şi ei.)

Mama, constant, la petreceri.



But let's drink to imperfection and tales of the underground. În fiecare an, 9/11 a avut o semnificaţie negativă asupra vieţii mele. Anul trecut şi-a rupt pisica mea o coastă căzând de pe acoperiş (Da, defapt asta e asupra lui Fu Manchu, dar e pisica MEA!!). Acum doi ani n-a luat sor-mea bursa în Olanda (dar anul ăsta a luat-o, yay! oopsie, still nothing bout me, eh?). Asta probabil că pentru că acum 9 ani, când am fost în America, am vizitat The Twins şi World Trade Center cu 4 zile înainte de accidentul programat de boul de Maimuţă, ca să aibă motiv să se ia de musulmani, sau de care s-o fi luat, că n-o am eu cu politica şi urăsc politicienii, mai ales pe ăia români. Am avut un noroc imens că ne-am luat belet spre Românica pe 5 septembrie 2001.

Nu ştiu ce să spun, 9/11 s-a răzbunat în sfârşit pe mine şi asta mă deprimă.
Mă întreb dacă-s singura care o tot păţeşte de 9/11 în fiecare an. Acum 6 ani exact am folosit cârje pentru prima oară prin casă din cauza genunchilor.
Azi suflu într-o păpădie şi sper să am un prieten în clasă cu mine, unul anormal şi foarte tare.





Cu toate astea deja scrise, ca să nu devin plictisitoare, toţi au câte un 9/11 în viaţă. O întâmplare zguduitoare. În mod normal e moartea vreunui părinte, dar cum vârsta diferă şi cum zic, TOŢI avem câte unul, 9/11-ul fiecăruia e ca o boală cronică, e din ce în ce mai urât. Cu cât îmbătrâneşti mai tare, cu atât eşti mai trist, mai blue, vezi totul mai gri şi te amărăşte fiecare frunză galbenă de pe şosea. Deja devin melancolică, iar eu îl urăsc pe Emil Cioran şi nu îl pot citi pe Eminescu, iar sinn (adică happy emo) nu-s, deci vă las cu bine, m-am deprimat mai tare. M-am şi culcat ... Good night, cruel world!


Salutare şi frăţie,
Ne-am văzut la berărie!

Yours truly,

Ileana (Bi)Zirra,
cea tristă,
in the high school of her dreams.

Thursday, September 9, 2010

Exclusiv! Read all about it! Once in a lifetime, I mean it!


Nu ştiu de ce mă chinuiţi şi de ce mi-aţi dat o temă aşa tâmpită, dar probabil că merit pedeapsa asta. Ilinca, te voi împuşca la şcoală, şi, Mihai, dacă stau cu tine în bancă, să te aştepţi la câteva farse în primele săptămâni. O s-o fac de dragul vostru, da' mi-e lene să îmi mai fac un blog numai pentru Dilematix, aşa că nu mă mai frecaţi atâta la cap cu lepşi şi babe oarbe şi cum s-or mai numi toate astea.

Şi să ştiţi că mi-am dat seama că mi-e ruşine de mine şi de-aia nu vreau să fac leapşa asta (vai, ce mă enervează cuvântul ăsta; bine, cam totul mă enervează azi), că după aia or să afle alţii chestii despre mine pe care aş prefera să le afle doar cei pe care vreau să-i cunosc şi eu. Mi-ar plăcea să descopere alţii chestiile astea din experienţe nebuneşti cu mine, nu itind un post sec şi lipsit de viaţă, sau, mă rog, umor, de data asta. Da, se vede că-s lovită de bombe şi nu hippie, hippie ca deobicei, dar nu-ncerc să mă victimizez. Am avut o zi de cacao. Vă voi povesti poate altă dată.

"Una este luna" Eu am nevoie de lună acum, pentru că nu mă mai poate calma nimeni. Sunt beyond screwed up şi până acum nimic nu şi-a făcut efectul, devin din ce în ce mai tristă şi mai neagră de supărare pe zi ce trece. Astă vară, îl înnebuneam pe un prieten pe nume Vlad cum că ultima rază a lunii e speranţa că bla bla, băteam câmpii şi aberam într-un hal fără de hal. Acum am constatat că depind de ea. Vreau nopţile în care adorm uitându.mă la ea şi nefiind în stare să gândesc negativ, Singurul satelit care îmi risipea supărările. It's now or never, come back !

"The universe in a nutshell always breaks in two perfect pieces" Eu daca beau o Silva Neagră pe stomacul gol mă îmbăt.

"Die drei Musketieren" Ultima oară când m-am îmbătat m-am trântit pe plajă la 2 Mai, am refuzat să mă întorc la cort şi am bocit o oră. Prietenii mei n-au reuşit să mă ridice de-acolo.

"Sunt doar 4 săptămâni de Advent înainte de Crăciunul nemţesc" Mă dau gata accentele, mai ales cel britanic şi cel nemţesc. Dar nu mă pasionează Pisi :))

"Am cinci degete la un picior" Şi la toate celelalte membre, inferioare, superioare, mijlocii n-am, îmi pare rău, n-am malformaţii de care să faceţi mişto.

"6 nu mă inpiră" Am reuşit să intru în Coşbuc, după ce s-au făcut mânării în fosta mea şcoală şi ni s-au corectat aiurea lucrările la română de două ori şi nu a putut depune contestaţie decât nepoata directoarei, aşa că am tras tare într-a opta şi am reuşit să sar de la o medie jenanta a examenelor dintr-a şaptea la un gras 9,87 a celor dintr-a opta.

"Ca să nu pară că-l imit pe Mihai, nu zic 777, ci LLL" (de la Loser) Am stat 7 ani de zile cu aceeaşi fată în bancă şi e una din puţinele persoane care mă sună că îi e dor de mine şi nu pentru că vrea ceva.

Am făcut vioară 8 ani de zile.

9. Cu 4 luni înainte de examenul de absolvire mi-a tras colega aceea de bancă un şut în degetele mâinii stîângi, chiar cea de bază, şi am refuzat să-mi pun mâna în gips, deci am suferit de-am tresărit şi-am absolvit după ce chiar m-am chinuit.

10. Într-a patra spuneam că vioara este un şarpe veninos care mă muşcă pe mine prea des de dos. (ce-aţi dedus de-aici? :)) )
O lună şi-o ploaie torenţială vreau.(nu-s bună la adunări, nu? dar la alăturări ...!) Am făcut şi pian 4 ani,

La 12 ani mi-am dat seama că defap îmi cam place vioara şi de-atunci e o pasiune a mea.

La 13 ani am început să cânt şi la chitară de una singură şi nu-s dezastruoasă, dar mai am de învăţat câteva hit-uri. Un Amy Winehouse, ceva, Ilinca?
13 + 1 = Nu sunt superstiţioasă, chiar dacă am ţăcănelile mele, n-au legătură.

15. Ştiu să cânt la muzicuţă şi am convertt deja un Vlad de la mare care şi-a luat două, acum vrea şi Vukasin una.

Sweet 16 anul ăsta pe 28 mai.

17. Îmi plac scriitorii ca Salinger, Vonnegut, Capote şi mulţi alţii care scriu despre nebuni. Aş vrea să ajung să mă po considera eroina vreo unei nuvele de-ale lor, atunci voi fi împăcată cu nebunia mea şi voi fi iară veselă.

18. Şi mie, şi unchiului meu Ciorbă ne place Italo Calvino la nebunie. Singurul roman al lui pe care l-am citit din greu a fost t zero, dar probabil că peste 4 ani o să reuşesc să trec mai uşor prin el.

19. N-am trecut cu vederea clasicii care-mi plac. Caragiale, Shakespeare, Tolkien, Homer, Bulgakov sau Victor Hugo nu lipsesc din biblioteca mea.

20. La capitolul poezie, din ce-am citit până acum, adica destul de puţin, îmi plac Nichita Stănescu, Tudor Arghezi, Mircea Cărtărescu, Şerban Foarţă, Gellu Naum (nu mă refer doar la Apolodor), Macedonski, Goethe (da, am citit în germană şi înţeleg şi-mi place) şi ... evident, merci, Ilinca, că mi-ai amintit, Anaaaaa Blaaandiiiiiana!!!

21. Nu-mi place Eminescu, nu pentru că aş face parte din vreun grup de haters sau ceva, dar nu-s veşnic îndrăgostită şi oricât de supărată aş fi azi, nu sunt vreun Werther deprimat şi sinucigaş.

Am două surori. Maria are 22 de ani şi e în Olanda la master, iar Alexe are 21 şi e studentă la medicină.
Da, da ...
23. Ada Milea rulează!

24. Cine e pe primu' loc? Cine e pe primu' loc? Vâlcă: "Băăi! Baaaagăăă Biiiiităăăăăăăăăălz!!!" Aşa, aşa, Vâlcă, carry on the Zirra legacy!

25. "Cigars? Cigarettes?" No thanks :) E o fiţă stupidă. Sigur, n-am nimic împotriva ălora care practică sportu' ăsta, cât timp ştiu şi ei că e o fiţă.

26, cred, este număruţ meu preferat, da' nu-s absolut sigură.

27. Mi-e frică să rămân singură pe lume, fără prieteni. I do take chances, but my pants usually tremble off me.

28. Eu sunt născută pe 28, mama la fel, taică-miu pe un 14, sor-mea Maria pe 7, iar Alexe e pe 1 Aprilie :P Divizori ai lui ... Mihai ... 777!

29. Matei fumeză pipă, are ochelari rotunzi de vedere ca John Lennon, are barba carlionţată şi e inginer electronist, dar şi prof de fizică/mate. Ştiu că nu-i despre mine, da' e tatăl meu.

30. Am geamuri în tavan, din alea de mansardă, deşi nu stau la mansardă, dar camera mea era formată şi dintr-o bucată de pod şi-o cameră jos, acum e dublă în înălţime şi plină de postere şi desene.

31. Sunt semi pasăre de noapte, semi pasăre de zi. Pot să nu dorm nopţi întregi şi să rezist o zi de şcoală de 12 ore (aveam li d-alea când eram la vioară).

32. De acum am să iau meditaţii de vioară de la profa mea din 1+8 care m-a învăţat română calumea.

33. Limba maternă a fost engleza pe care am vorbit-o cu mama până la şapte ani.

34. Între timp, vorbeam română cu toţi ceilalţi din familie.

35. Am fost singura Zirră care nu a reuşit să distingă cele două limbi până în clasa I.

36. N-am avut prieteni în clasa I, pentru că nu prea vorbeam română, ci ziceam "Te rog, give mie that caiet de maths"

37. Dar un an petrecut printre colegii mei m-a ajutat enorm şi am izbutit, chiar îmi vine să mă laud că aveam o română perfectă.

38. Eram o nebună din aia, care corecta oamenii când foloseau decât în propoziţii afirmative.

39. Încă mai am obiceiul ăsta, dar mi-a, dat seama că pe mullţi ăi enervează, aşa că le păstrez în gând în loc să le spun pe faţă.

40. Lucrez la un ziar de copii, Dilematix se cheamă, vine cu Dilema Veche de vreo 5 ori pe an.

41. Citesc maxim 500 de texte într-o săptămână şi le aleg pe cele bune, iar pe cele proaste le ignor.

42. Mă ocup şi de clubul Dilematix care, da, e pe facook, dar chiar mă ajută să strâng texte, de corespondenţa cu toţi pe gmail şi în general sunt prezentator la evenimente, deci eu sunt omul de legătură al copiilor.

43. Îmi iubesc slujba.

44.Îmi făcusem o reputaţie destul de proastă în generală, pentru că fostul meu liceu era de cacao, nu de alta, iar profii .. pff, ce să mai zic? Las' că-s multe poveşti intrigante de-acolo. I'm looking forward to a clean, fresh, new start in Coşbuc!

45. Cred că dacă vreţi să vedeţi ce ascult, găsiţi chiar de toate aici, dar puteţi să-mi puneţi întrebări şi p-aciulea :D http://www.last.fm/user/caleidoscopista

46. Da, mă uit la seriale, idioate şi ok, terminând cu House MD, metamorfoza merge aşa: Accidentally On Purpose - Lie To Me - How I Met Your Mother - The Big Bang Theory. Astea-s obicinuitele. :)

47. Actorul meu preferat e DeNiro, da-mi mai plac mulţi, printre care, da, one of mz guilty likings ... Johnny Depp.

48. Actriţa mea preferată, când eram mai mică, era Jodie Foster, dar acuma nu mă mai omor după ea, când era tânără de tot juca în filme calumea. Acum îmi place Jennifer Anniston, parcă şi Drew Barrymore ş-altele, da' nu-mi vin numele lor în cap la ore d-astea.

49. Regizorul preferat de filme horror: Hitchcock. Film horror preferat: Tăcerea mieilor.

50. Regizori preferaţi de filme care nu ştiu unde se-ncadrează, da' nici nu mă doare: Quentin Tarantino şi ăla care a făcut Eternal Sunshine of the Spotless Mind, adicăăăăă ... jackpot, bingo, Michel Gondry.

51. Regizori preferaţi de comedie: Woody Allen, the Coen Brothers.

52. Regizor preferat de filme dure: Lars von Trier.


53. Fac cercei şi păpuşi şi br(i)oşe şi lanţuri şi chestii-trestii din lut, apoi le pictez cu acrilice, în mod normal. Şi mărţişoare în special, dar n-am inima să le vând, că le fac pentru fiecare în parte, gândindu-mă la ce-i place persoanei respective. Nu fac la duzină, deşi fac câte minim 30 pe an.

54. Io-s mai hippioată dî felu' meu, da' interpretarea ta îmi spune că mă crezi or rapperiţă, or manelistă. Din care reiese ...

55. Sunt îndrăgostită de teatru, deci băteam câmpii şi jucam teatru. Cam asta vreau să devin, dar riscul e mare, maare în România şi nu ştiu dacă vreau să plec şi unde ... !

56. Adică, deja-s implicată în partea editorială şi îmi fac o carieră din asta, dar sunt atrasă de toate artele, nu vreau sa zic că-s o fire artistică, sună clişeatic, da' asta mă atrage cel mai tare.

57. Fac grafică cu un stilou cu o peniţă suuuuuuuper subţire. O să vedeţi la ore :D

58. Cred că ţin cu PNL, deşi Aaaant*nescu a fost BOU că s-a dat cu Geeeeeaanăăă!

59. Încerc să fiu amuzantă şi ma simt ca bufonul găştii uneori, dar nu-s sigură dacă îmi iese.

60. Nu vreau să mor din senin, vreau să fiu pregatită când vine Moartea cu coasa, aia din Terry Pratchett. Any fans out there? I'm a huuuge one.

61. Încă îmi mai place Olar Păros şi seria lui J. K. Rowling o să fie mereu foarte tare! So, all you haters, leave me alone!

62. Pot citi în orice condiţie critică prin autobuze sau pe stradă, n-am intrat niciodată într-un copac, dar odată am nimerit într-un stâlp.

63. Detest cuvântul adolescenţă, adolescentin e şi mai rău. Nicipubertate nu-mi place. Nu puteau găsi şi ei cuvinte frumoase, ca zăpuşeală, sau ...mărăciniş?

64. Pe moment am un crush mare pe Dave Matthews Band.

65. Recordul meu: Am fost îndrăgostită de un tip 7 ani. Poate doar 6 şi ceva ... Şi am fost mereu aproape best friends.

66. Am un căţel pe nume O'Câine, ca O'Riley sau O'Sullivan.

67. Sigur că pe O'Câine îl chema iniţial Max-Hector-Şerveţel-Şerbeţel-Cummulus-Cummulonimbus-Victor






68. Şi am şi o pisică pe nume Fu Manchu, pentru că e urâtă cu spume




68. Şi am şi o pisică pe nume Fu Manchu, pentru că e urâtă cu spume.

69. Stau la casă, dar am trăit deja în 1, 2, 3, 4 locuri diferite. Ai mei? Ei au trăit în şapte.


70. Ştiu un banc foarte porcos despre numărul ăsta. Vi-l zic doar când sunteţi beţi, ca să nu-l ţineţi minte.

71. Am un aparat drăguţ de fotografiat pe nume Tabachera.

72. Iar pe fostul pe iPod îl chema Rapunzel :)

73. Fac şi inele din sfori.

74. Pictez haine şi pentru astea iau comanda.

75. Fac şi stiiickeeerssss!

76. Nu mi-am spart niciodată capul şi nici nu mi-am rupt vreodată vreo mână, doar degetul de dinainte de absolvirea la vioară.

77. Ţin mult la lucrurile mărunte şi nu uit niciodată fleacurile care înseamnă un pas mare, ca atunci când Tudor i-a zis prieteni lui că eu sunt singurul lui prieten adevărat, după ce, cu 10 luni în urmă mi-a ţinut o predică de juma de oră că nu vrea să îi spună cineva vreodată aşa ceva, pentru că s-ar simţi vinovat că nu e reciproc, după ce i-am declarat-o eu la tilifon.

78. Nu mai am tembelizor de 2 luni, pentru că O'Câine de O'Curte a intrat în O'Casă şi a făcut pipi Longstockings şi Pipi-n Shortstockings pe el, până s-a stricat.

79. Culorile mele preferate sunt mov şi portocaliu. Tind să merg spre roşu când am o criză de ceva :D

80. Sunt iute de mânie.

81. Îmi plac numai ploile torenţiale, sau cele cu soare.

82. Iubesc păpădiile, macii, ghioceii, lăcrămioarele şi bujorii movulii.

83. Îmi plac persoanele romantice, pânî şi eu sunt romantică.

84. Mi-e foarte, foarte dor de surorile mele care sunt plecate din ţară şi casa e foarte liniştită fără ele :(

85. Urăsc shopping-ul din tot sufletul! Dar dacă trebe - trebe ...
86. Sunt scutită de sport de 5 ani de zile că am condromalacie acută la ambii genunchi.
87. Ce-i aia? Boala cartilajului. E prea gros, n-am ce-i face.

88. Problema adevărată e că iubesc rollerblading-ul şi nu mai am voie de 6 ani cu rolele, deci sunt tristă.

89. Mai am de dat jos 2 kile jumate ca să ajung la masa corespunzătoare şi să nu mai pun atâta presiune pe genunchi.

90 fiiiinaaaaallyyyy!!! Urăsc Yahoo! Messenger, dar cum toată lumea îl foloseşte, te simţi obligat să socializezi. Eu prefer să mă vad cu prietenii faţă în faţă la o cafea, la un chico, la o bere, nu-mi pasă!

91. Nu-mi plac majoritatea funcţionarilor pentru că îmi fac zile amare.

92. Sunt deja mătuşă, verişoara maică-mii a făcut un micuţ copchil, care pe moemtn nu face decât să plângă şi să sugă, dar când o să crească el, las' să vezi tu cine îl învaţă muzică pe Filip.

93. L-am văzut pe Booob Dyyylan liiive!!! Şi am fost la Yann Tiersen şi mă mai duc o dată. Vreau să vină Google Bordello şi Goran Bregovic!!!
94. Fac oleacă de fotografie singură pe-acasă de plăcere, da' nu-s un geniu.

95. I like geeks, I'm a geeky person somewhat.

96. Primul meu prieten a fost neamţ şi a fost un porc după ce ne-am despărţit.
97. Numele meu de familie e grecesc, iar eu am influenţe nemţeşti, greceşti şi niscai sânge de sârboaică, dar şi de româncă.

98. Nu mă las fraierită de taximetrişti şi mă cert des cu ei dacpă nu pornesc aparatul, dar uneori trebuie să îi ei cu frumosul.

99. Şi ultimul lucru? Sunt insomniacă rău de tot.

Şi acum mai lăsaţi-mă în pace!! Glumesc, desigur. M-a bine-dispus scrisul de astă-seară. See you soon!

Salutare şi frăţie,
Ne vedem la berărie,

Ileana Zirra,
redactor colaborator Dilematix.