Monday, November 8, 2010

The Kreutzer Sonata in the Dungeons


Ce ciudată-mi pare brusc viaţa. Acum 10-15 minute am primit un telefon de la o fată pe care n-o ştiu. Ea mi s-a prezentat drept Carmen. Eu am răspuns mirată la telefon şi am spus că nu înţeleg prea bine cu cine vorbesc, dar mai apoi mi-a relatat adevărul. Am ajuns să dau eu meditaţii unei fete de 20 de ani, pe nume Carmen? Da... Recomandată de mama mea, e-adevărat, dar jur, ceva-i necurat! Lumea se duce de râpă dacă ţânci ca mine predau engleza unor femei adulte de 20 de ani. Mă simt aşa prost. Da, nu e prima oară că dau meditaţii de limba engleză, dar atunci îi dădeam colegei mele de bancă, care, evident, îşi bătea joc de mine uneori, pentru că o puneam să-mi facă o temă de trei propoziţii ca să văd dacă înţelesese gramatica explicată de mine. Sigur, eu îi predam această gramatică pe care eu o puteam doar anticipa. Eu o gândeam logic, nici ACUM nu am învăţat regulile şi excepţiile, dovadă că am luat 9 la mid, deşi sunt bilingvă, dovadă că am trecut la olimpiada doar cu 86 de puncte şi până şi profa de engleză a râs de noi, dovadă că la testul predictiv n-am luat nici măcar mai mult ca Mihai! Eu sunt sufletistă, eu inventez gramatica din inimă, nu din cap. Nu e întocmai un lucru bun, dar măcar ştiu că n-am cum s-o uit dacă e în cutia toracică.

P.S.: Azi am văzut 'Remember, Remember the 5th of November', pentru că nu îmi place să aud atâta V, mi se pare sufocant. Şi cuvântul ăla cu 'v' simt cum îmi impune un fel de stench ca al piţipoancelor deştepte, simt cum sunt prejos, simt cum mă overtake orice persoană needucată! Nu vreau să încep să dezvolt şi să ajung la faptul că pe moment încerc să îmi dovedesc că nu sunt proastă, ceea ce am început să cred cu tărie şi mi-e jenă că am crezut până acum că nu-s aşa, ci că aveam un pic de încredere în mine.
Sunt o persoană cu probleme, idioate sau cretine, nici nu mai contează, ideea e că am ajuns jalnică. I really need my friends' help right now and some of them know it and the're doing their best and all I want to say is thank you, guys, you mean quite a lot to me.

P.P.S.: Citesc Sonata Kreutzer a lui Lev Tolstoi şi îmi place la nebunie. O recomand călduros, şi de asemenea vreau să spun că primele III capitole sunt un training perfect pentru KP-ul vechi, pe care-l jucam.

Cum auzeam eu, misheard Beatles lyrics:
And I'll send all my lovers to youuuu!
instead of:
And I'll send all my loving to youuu!!
şi mă întrebam în capul meu de ce i-ar trimite amanţii iubitei sale de peste ocean, dar mă gândeam că McCartney are un concept unic asupra iubirii şi trebuie idolatrizat. (asta pe când aveam 7 ani)
Therefore: And I'll send all my looovers to yooouuuuu!

Ileana Bizirra.

P.P.P.S. (I should really consider going to the bathroom): La mulţi ani to all those I love and cher(ry)ish, and maybe I just don't wanna accept it :P La mulţi ani, Mihnea, domnişoara Doagă, Gigel, Gabriela şi Mihai care mereu cânta la pian Dreamer cu mine.

1 comment:

  1. Nu mai vreau inca un PPPPS, asa ca-mi las singura un comment imbecil:

    Mie mi s-a scurt-circuitat creierul
    De la atata plans pe interior.
    Incetul cu incetul mi-a scazut nivelul,
    Simt cum sunt absolut inferior.

    Now I need my friends more than ever
    And all they do is hurt me more.
    I'll never get better
    Unless I find my courage's core!

    Mi s-a scurt-circuitat creierul,
    Nu mai am neuroni vii,
    Simt cum orice sinapsa e ca zero, nul,
    Si s-au vestejit toti cilii!

    ReplyDelete