Help, I need somebody! Help, not just anybody! Help, I need the Powerpuff Girls! Heeeelp!

Ajjhsghgjkctor !

Sunt un băieţel foarte tânăr din Cambodgia, care vă cere tuturor ajutorul. A trebuit să încep scrisoarea într-o limbă de cod să nu mă prindă ai mei. Probabil vă întrebaţi “dar de ce tocmai părinţii tăi, dintre toţi oamenii Planetei ăsteia atât de mari ?” Păi, răspunsul mi-e şi povestea vieţii, care e tragică şi comică, veselă şi tristă...Ştiţi doar cum e în viată. Dar eu o să încerc să vă spun partea veselă şi ceva din aia comică ! Bine, bine, da, treeeebuie să vă spun şi de ce am cerut ajutor !
În primul rând, tatăl meu este Ministrul de Interne şi e un om extrem de dur şi cinstit. Problema lui e că, pe cât e de cinstit – şi pot să vă asigur ca e extreeeeem de drept – pe atâta e de ‘dus cu submarinul’ la Palatul Portocalei Prăzulii din Oceanul Pacific.
Să vă povestesc unul din lucrurile pe care le-a făcut când a avut o criză. Săracul Chamroeun Ouch, tatăl meu, s-a enervat foarte tare pe mine pentru că am ratat într-o zi vaporaşul care mă duce spre şcoală şi a luat un parfum de damă din camera mamei mele, Mach Chey, crezând ca e spray de omorât gândaci şi a început să facă fâs ! drept pe mine. Vă închipuiţi cât de jignit m-am simţit când am aflat că el credea că acela era un gaz de sufocat insecte ! Adică, am ajuns aşa de rău încât să fiu considerat un gândac ? Hmpf ! (Şi trebuie sa menţionez că trei zile după aceea am fost luat în râs la şcoală de toţi pentru că miroseam a Lacoste ! Şi nu oricare, cel de damă !!!)
Dar povestirea asta n-ar fi nimica grav in comparaţie cu ceea ce s-a întâmplat săptămâna trecută, când Chamroeoun a făcut o boacănă şi mai mare ! Ca să n-o spunem aşa de sincer, am să vă zic eu că s-au dus într-un local şi au pus mâna pe-o arie largă de sticle cu diverse lichde într-însele si le-au cam.. Ştiti voi…dat gata ! Nu, cititorule, nu este aceasta toată povestea ! N-ar fi nimic dacă doar s-ar fi îmbăt... pardon, mon cheri ! Problema e că le-a venit în cap să pună în vigoare o nouă lege ! Şi anume că băieţii nu mai aveau voie sa aibă buze roşii.. ! Şi când te gândeşti că numele tatălui meu înseamna de fapt « prosperitate »....!
Bun, iarăşi v-aţi gândit că e foarte uşor să foloseşti ruj, dar nu e aşa simplu când trăieşti pe-un lac şi trebuie să înoţi sau să mergi cu barca pentru a te deplasa spre orice loc ! Machiajul n-ar tine mai mult de două secunde !
Iarăşi aveţi să-mi puneţi o întrebare, nu ? Păi înţeleg şi de ce! E normal că cei care pun în vigoare legi să poată să le şi anuleze, nu ? Da, pentru unii, nu pentru alţii. Cambodgia s-ar încadra în categoria « alţii » pentru că sunt mai tradiţionalişti. « Precum moleculele, care ţin acest Pământ în picioare, nu se despart, ceea ce facem noi nu se destramă ! ». Cu tristeţe vă anunţ că acesta este motto-ul ţării mele. Asa că eu sunt pregătit să plec singur...în altă parte...cât mai departe..singur..împreună cu toţi băieţii din ţară ! O, şi ce bucurie, deja am ajuns ! Unde ne cazăm ? :)

Everybody lies!

I wonder if anyone " 'round the bend' "(as they say in Creedence Clearwater revival language) ever watched more than three episodes from the House MD series,.Well,anyway, I'd like to post about something I noticed.
You do of course know House always says these two things,besides a lot of others I don't recall right now:
"Everybody lies!"
"Nobody changes!"

Oh,well,what I noticed is that one of the major supporters of House would be the band called Coldplay itself. You do know they have a song in the Parachutes or A Rush of Blood to the Head album called "We never change,do we?"don't you? :)

Good,I guess that's enough for today!Next stop, The Literature Museum!

That's all folks!
Pam-pam-pam-paaam!(Loony-Tunes song)
Ileana.