Cu două zile după publicarea postului din urmă, au început să sape minerii de pitici de pe creierul meu şi să cânte şi melodia aia de la Dinsey cu Hi-Ho, Hi-Ho, din Albă-ca-Zăpada. Şi cu ce scop? Păi, eu când îmi deschid Google Chrome-ul, dacă dau click pe new tab, sus, într-un toolbar (wooow, fac info cu Peeetrişoooooor, uşooor, că mor!) îmi apar la bookmarks: blogul Ilincăi, Part 6 de la Illuminati via Youtube, deviantart-ul Ilincăi, pentru că are nişte poze prea drăguţe, clubul Dilematix de pe to facebook sau to face-a-book şi, cum altfel, şi blogul lui Mihai! Sigur toate astea-s din vară, aşa că Gigel, să nu ţi se urce la cap! Bine, bine, mai am eu ceva guilty pleasure la favourites, da' ce, trebe neapărat să vă spun adevărul? Tot sunt împotriva propriu-mi-ului blog, ceea ce mă face un pic ipocrită, da' am impresia că pur şi simplu simt nevoia să scriu, după cât citesc!
Aşa, and now my point: De fiecare dată când îi verific blogul lui Mihai, ca sa dau mai uşor de cel al Danei, al Ilincăi, al lui Cristi şi tot aşa, pentru că el are acolo ditamai blogroll-ul, şi inclusiv să vad dacă îmi raspunde cineva la întrebările pe care i le las ocazional acolo sau pur si simplu imboldurile care mă apucă, mă uit foarte bine la acel Blogroll. Şi de când trecuseră două zile de la publicarea precedentului post, mă uitam la blogul scriitorului Derek Landy (http://dereklandy.blogspot.com/) care se numea 'The Approach'. Bun, da' eu mereu citeam the Cockroach! Şi de când am fost dezamăgită că nu se numeşte aşa cum vreau eu, îmi tot vine să scriu ceva de-un cockroach! N-am să vă spun cum e să ai gândaci de bucătărie, nu faceţi haz de mine, că ştiu că nu-s singura care a trecut prin aşa ceva. Ştiu chiar de-un caz cu şobolani, da' nu mă întrebaţi, era oricum prea kinky povestea, am uitat-o conştient!
Da, da, cockroach mă face să mă gândesc la beetles, mă duce cu gândul la Beatles, mă reprezintă pe mine, pennylane, care sunt chiar o melodie a lor, despre care, atunci când eram mică, credeam că e o femee frumoasă, nu chiar o ... alee!
Deci cockroach, aici am ajuns!
The cockroach of my dreams
Is a black marble of independence!
It ain't no kind of fiend, by no means
And it's always in constant emergence!
Ca un fluture beţiv cu mâini murdare,
Care ziua mă caută pe cărare
Şi noaptea îşi aprinde becul,
Vin eu, mişcându-mă ca melcul!
Şi ce-aş mai vrea să vă spun frumos
Am învăţat deja pe de rost!
Sute de texte dilematixice citesc pe zi
De la diverşi copii,
Extrem de talentoşi
Care mă fac pe mine să am chef să scriu ţanţoş!
Dovadă-i ista poezea,
Care doar cinci minute mi-a luat, ea!
Şi uite cum mă dau mare
Că mă ţine scrisul tare!
Da, aşa-i, lucrez mult, mult, mult,
Cu drag!
Sunt un workaholic vesel,
Mă afund în texte inocente scrise de copii mai mici,
Pentru că simt că asta mi-e ultima soluţie,
Întru trecerea mea într-o altă diluţie.
Aşa o să intru eu în normal,
Ca vara asta,
Nu-i nevoie să mai citesc din Koran!
Şi-acu' vă las tiptil,
Pentru că mă simt uşor labil,
Şi mai vreau texte...
Astea-s doar pretexte ...
Salutare şi frăţie,
Ne vedem la berărie!
Ileana Bizirra.
P.S.: Da, alea-s nişte poze random, cică artistice, făcute de mine, sper să primesc fidbec :D
