Belated Christmas story

Pe vreeeemuri, de muuult timp .... defapt iarna asta, eu am publicat prima oara in Dilema Veche, defapt in supliment (as, ce-as vrea sa public in aia mare !) o scurta poveste, care, spre surprinderea mea, fusese pusa pe prima pagina ! Probabil eu vreau sa o public si pe aici pentru ca o s-o pierd cand o sa-mi crape computerul, ceea ce patesc, din pacate, mult prea des! :) Happy reading !

Dovezi ca exista Mos Craciun

- titlul pe care l-a dat tipul cu titlurile -

Ei bine, în zilele de azi, mulţi copii spun : De abia aştept să văd ce îmi iau părinţii anul acesta de Crăciun, din păcate. E trist să vezi că atât de multă lume şi-a pierdut credinţa în adevăratul Moş Craciun. Eu una, încă mai cred în el. Da, da, nu glumesc. Orice ar spune alţii, eu încă mai cred. Ţin minte acum câţiva ani , eram în camera în care era şi pomul gata împodobit, era seara de Crăciun, iar noi, familia mea şi cu mine trebuia să mergem în vizită. Ei bine, faza e că m-am întors nu mai mult de două secunde cu spatele la brad, miiiiici de tot, iar apoi când am revenit la poziţia mea de pisică la pândă, atentă la pom, sub brad apăruseră multe muulte cadouri! Mă uit după mama care cu un minut înainte era în camera mare.. Nicăieri! În camera nu mai era nici un sufleţel înafară de floarea de Crăciun de sub brad. De atunci, şi dintotdeauna, eu cred că Moş Crăciun există, şi pe deasupra cred şi că este cel mai rapid om! Doar oamenii nu pot fi aşa de rapizi, vasăzică am ajuns la concluzia că e un spirit! Un spirit cu un sac maaaare de jucării în spinare. Un spirit care pe vremuri intra pe hornurile caselor oameniilor, dar acum... oare cum mai intră în case?

Ei bine, aici e o discuţie întreagă apropo de Moş Crăciun în ziua de azi. Adică, acum lasă că nu mai există hornuri pe case pe unde să vină Moş Crăciun, dar nu mai există nici tradiţia cu statul în jurul focului. Când exista tradiţia aceasta, Moş Crăciun ştia unde sunt toţi şi îşi calcula exact cum trebuie să se furişeze ca să ajungă la timp să plaseze cadourile. Acum, domnul cu cadouri trebuie să fie foarte atent să nu fie prins.

Uitaţi de exemplu povestea copilului din Chişinău! Să vă spun cum a fost! Cum mi s-a întâmplat şi mie, acest băiat, Dan îl cheamă, era în camera în care era si bradul împodobit frumos cum se cuvine. Şi el stătea cuminte lângă calorifer, citind din Kalevala, o carte cu mituri finlandeze, dar deodată se auziră multe pocnituri. Se pare ca Moş Crăciun nu se descurca prea bine anul acela. La bloc nu există hornuri şi uite,aici intervine această problemă! Săracul moş cu cadourile în spinare nu mai ştia pe unde să îl surprindă pe băiat şi să-l facă fericit prin apariţia bruscă a cadourilor! S-ar putea întâmpla ceva mai trist de Crăciun? Mă îndoiesc amarnic! Şi dacă m-aş rupe poate ar fi mai bine! N-aş mai auzi asemenea triste poveşti!

Şi iată că Moşul cel Bun nu mai ştia ce să facă. Săracul de el intră pe un geam sperând să fi intrat bine şi lăsă cadourile pentru Dan, fără să-l vadă cineva. Se pare însă că Moşul, fiind obosit după atâtea drumuri, de data asta dăduse greş şi nimerise în casa vecinului lui Dan, care domn era un bătrân respectabil, cu barba albă până la genunchi şi cu ochelari rotunzi.

Acest fizician bătrân primise în fiecare an de la Moş Crăciun o pipă nouă şi eventual o nouă carte despre Aristotel sau o sticlă de Whiskey Teachers. Dar anul acesta păru foarte uimit când deschise un pachet mult mai mare ca deobicei, şi scoase de acolo o jucărie Transformers mare, care putea fi ghidată cu o telecomandă! Şi asta nu era tot! Multe bomboane ţâşneau din cutie de parcă exista cineva care le arunca!

Iar în camera alăturată, Dan tocmai îşi deschidea şi el cadoul. Ce să vadă? O pipă absolut superba cu multe încreţituri elegante şi fine şi o carte despre Plutarh, chiar volumul noua, despre Alexandru Macedon şi despre Iulius Cesaer. Dan aruncă cât colo cartea şi începu să inspecteze pipa. Tatăl lui Dan avea niste tutun parcă..nu avea el acea colecţie de trabucuri coreene? A, ba da! Aşa că Dan se duse tiptil în bucătărie, făcu trabucurile varză de Bruxelles şi înfipse tutunul în pipă, căută nişte chibrituri şi trase un fum. Nici bine nu reuşi să tragă aer în piept şi brusc începu să tuşească de sculă toată casa. Părinţii lui Dan erau absolut uimiţi! Ba nu! Aveau gurile căscate complet şi nu mai ştiau ce să facă!

Normal că toţi doctorii din bloc îi săriră în ajutor lui Dan şi îl puseră înapoi pe picioare, căci nici nu paţise mare lucru.

Dar la sediul lui de la Polul Nord, Moş Crăciun se frământa foarte tare şi nu ştia ce să facă pentru a rezolva situaţia. Aşa ca până la urma încălecă pe Rudolph şi o porni în mare goană spre Republica Moldova. Cum ajunse înapoi la Dan acasă se înfaţişă la uşa familiei şi fu primit foarte călduros înăuntru. El luă un loc şi le explică lui Dan şi părinţilor săi ce era defapt cu aceea încurcatură.

Oricum, întâmplarea eu am aflat-o chiar de la Dan si uite aşa v-am dovedit că Moş Crăciun există, şi vă spun solemn cu cea mai mare încredere că este foarte greu să mai fi Moş Crăciun în zilele de azi!

Acum trebuie să închei această scurtă povestire pentru că luna de mult este pe cer, lupii suri strigă şi îmi închipui cum mama visează că eu dorm bine precum un copil cuminte!

Crăciun fericit şi sper să primiţi cât mai multe cadouri de la Moş Crăciun anu' ista!

Ileana Bizirra.

The Rain Song

Pînă acum toată lumea s-a intrebat ce-i cu ploaia, de ce ne calmează, de ce ne adoarme, nu ? Sau poate nu ... ei, bine, n-are nici o relevanţă oricum ! Vă spun eu acum şi cum stă treaba cu picăturile astea scurte, lungi, multiple, diferite, colore, rare sau dese. Ideea mi-a venit mai acum cîteva sute de ceasuri pe cînd afară era potop şi eu închisesem cartea, o pusesem pe jos lîngă pat şi adormeam încetul cu încetul, cum mi-e obiceiul. Doar că de data asta era şi-o muscă prin zonă şi bîzîia pe-atît de tare pe cît ar fi bîzîit un stup întreg de-albine. Aşa că am rămas trează uitîndu-mă în sus, la punctele teoretic transparente, dar foarte închise la culoare, care-mi băteau în geam. Şi-atunci m-am gîndit eu: "Oare de ce dorm oamenii mai bine cînd plouă?". Sigur, toată lumea se ia după oamenii noştri de ştiinţă şi îşi explică totul aşa: presiunea atmosferică e din ce în ce mai scăzută şi energia ţi-e suptă din trup şi te vlăguieşte şi .. .. şi aşa mai departe .. doar nu trebuie să vă zic eu ceva ce ştiţi ! Heh .. ! Dar asta e doar ce consideră ei adevărat !

Bun, acum să trecem la treabă. Vasăzică, de ce dormim mai bine ? Mai exact, de ce dorm copiii atîîît de bine pe ploaie ? Şi nu, nu în ploaie, ci într-o casă, într-un pat, sub o pătură, la căldurică; oricît de sadica aş fi, nu încerc să le fac poftă diverşilor cititori să se ducă să doarmă cu găinile sau în cuşca vreunui cîine pe timp de furtună. Ideea este fix aceasta : atunci cînd o picătură de ploaie atinge ceva mai dur decît blana unui cîine ciobanesc, ea scoate un sunet. "Poc". Şi ce se întamplă defapt? Sunetul răsare, copilul tresare şi ca prin minune formează o imagine care se bate cu perne cu diverse alte desene, încercînd să formeze un vis. Uite chiar aşa de uşor apar visele ! Aş vrea totuşi să vă povestesc şi cum are loc bătaia asta între imagini. Cu tot cu începutul, cu tot cu inceputul! Uitaţi de exemplu povestea visului complet neaşteptat al lui Ştefan .

Într-o bună seară, după ce Ştefan şi-a băut porţia silnică şi zilnică de sirop de tuse - tre' să menţionez că Ştefan era destul de bolnăvicios - şi-a strîns catrafusele aruncate prin bucătărie, s-a spălat pe dinţi - dacă eşti bolnăvicios, nu-nseamnă că nu te speli pe dinţi şi că nu te îngrijeşti, e pur şi simplu o condiţie a sistemului tău de apărare - şi s-a băgat în pat. Mama lui a venit să-l pupe de noapte-bună. Zis şi făcut, dar cînd dădea mama lui să iasă din camera, Ştefan a strigat :

- Nu pleca ! Mi-e frica de furtună !

- Ştefănucule, ştii cum ziceau prietenii părinţilor tăi cînd erai mic !

You say you want a revolution,

Well, you know, we all wanna change the world.

You tell me that it's evolution,

Well, you know, we all wanna change the wooorld !

But when you talk about destruction,

Don't you know that you can count me out ?

Don't you know it's gonna be ... alright ?

Puţină ploaie n-o sa te omoare ! Cu o singură floare nu se face primăvară ! Acum închide ochii şi gîndeşte-te şi tu oleacă la prietenul tău din Portugalia şi la ce vremuri bune erau cînd venea pe aici vara .

- Dar, mamă ! Tu nu-ţi dai seama chiar deloc că mă cam enervează că nu l-am mai văzut de trei ani ?

- Of, ascultă-mă şi pe mine ! Furtunile nu apar pentru că e cineva supărat pe noi deasupra şi vrea să ne pedepsească ! Furtunile sunt simple ploi cu ceva vînt, gheaţă, şi o grabă nesfîrşită a norilor ... închipuie-ţi că stropii de ploaie şi norii sunt nişte irlandezi dansatori dezlănţuiţi ! Şi ştii că ei tot ce au sunt căldări de galbeni, trifoi şi curcubee întinse pe cer ca un cearşaf pe-un pat ! Noapte bună, Ştefule !

Băiatul atunci a ascultat, s-a înfăşurat în pat şi s-a culcat.

Dar eu ar cam trebui sa fac o paranteza acum . E tare greu sa le intelegi unora visurile daca nu le sti povestea vietii . Asa ca asteptati-va la multe interventii ale mele printre picaturile de ploaie si visul lui Stefan .

Si stropii de apa si dulceata si ciocolata si inghetata si muffins au inceput sa cada prin capul lui Stefan .

Primul strop fu un fiu de bucatar care ii dorea lui Stefan un vis despre placintele care acelui strop de ploaie nu-i iesisera niciodata, in speranta ca acelui copil ii vor reusi. Urma un strop care forma o simpla imagine cu o lopata azvarlit haaaat, in departare, inca unul care prin codul loviturii, cazand un pic mai pe-o laterala, loving cu ura geamul, imprastiindu-se pe fix 23 de cm patrati, purta o imagine cu doua oi care printr-un procedeu tare desucheat, faceau schimb de blanuri !

(to be continued)